Lui Taliarh

Lui Taliarh

by Quintus Horatius Flaccus (65 ac - 8 ad)

Priveşte cum se-nalţă alb Socrate
De-un gros omăt învăluit: cum codrii
Frânţi se îndoaie sub povară;
Cum apele de ger încremenesc.
Înfrânge frigul, din belşug în vatră
Zvârlind butucii: din amfora sabină
Cu mână largă-n cupe toarnă
Vin vechi de patru ni, o, Taliarh!
Iar celelalte - zeilor le lasă;
Când potoli-vor vânturile-n luptă
Pe marea aprigă - nici ulmii,
Nici chiparoşii nu s-or mai clăti.
Fereşte-te să-ntrebi ce va fi mâine;
Fiece zi trăieşte-o - dar al sorţii
Să nu dispreţuieşti, copile,
Nici desfătatele iubiri, nici dansul.
Atât cât cărunţia e departe
De tinereţea ta. Acum să cauţi
A Câmpului-lui-Marte jocuri
Şi preumblările în largi alee.
Acum să cauţi gingaşele şoapte
La tainice-ntâlniri abia rostite,
Când ceasu-i potrivit, în noapte.
Acum să cauţi râsetul zglobiu
Al fetei tale-ntr-un ungher ascunsă,
Şi smulge-i ca zălog iubirii voastre
Brăţara fină sau inelul,
În ciuda dulcei sale-mpotriviri.